sâmbătă, 7 decembrie 2019





Ne smulge vântul amintirea
Si cade sufletul din noi
Se-mpart şi băncile din parc
Impar, din doi in doi.

Nici n-am ştiut când ai plecat
Simţeam in piept doar gol rotund
Pătruns de fumul de ţigară
Simţeam pereţii cum mă strâng.

Si timpul s-a lipit in colţuri
Si s-a facut intreg şi drept
Azi, peste ani mă plimb in parcuri
Tot cu un gol rotund in piept.






joi, 5 decembrie 2019




Te port intre ventriculi
Cum poartă un nostalgic o poză veche in sertar
La fel de şters, de alb şi negru
…de murdar.

Te-nchid in amintiri
Cum se inchide o poartă de biserică in vineri
Poate-ai fost orb, poate-am fost amândoi
Prea tineri.

Scriu filosofii azi
Despre un om ce-n loc de inimă are-o carte
Scrisă in dezgust, cu litere fluide
Si nemoarte.

In pupila fixă
Mă strângi si mă intorci pe dinafară
Să zgârii lutul incă neuscat
Ultima oară.







La marginea durerii
m-am născut din frunze
din unde şi particule de praf
si mă aşez tăcută
pe colţul de bordură
in unghiul in care m-ai lăsat.

Cu mâna tremurândă
Pun zgomotul pe coală
Te strig in linii curbe, in cratime şi punct
Să mi te scot din tâmplă
Să mi te scurg din piele
Tu intri mai acut si mai adânc.

duminică, 24 noiembrie 2019







E zgomot tare intre noi,
cum n-a fost niciodată
iţi ceri coasta inapoi…

fundalul se estompează
Si lumina tace
Sunt vie şi sunt trează?
M-apasă pe torace
Forma spatelui tău cu relief montan
din care glasul meu ricoşează
a trecut o oră, se simte ca un an
se simte ca un ciob ce penetrează
in imbraţişarea coastelor noastre
te caut, te cer şi te strig
un aranjament standardizat de oase
atat am rămas şi mi-e frig…







sâmbătă, 23 noiembrie 2019






Am un fel de Paradis al meu
Unde nimic nu doare
Si niciun ochi nu plânge
Rupt din liniştea lui Dumnezeu
Ireal, fără constrângeri.
Am colţul meu uitat de lume
E necreat si nenăscut
E singular si fără nume
Fără sfârşit, fără-nceput.
O hartă fără margini
Cu relief abstract
Zidită din imagini
De alb imaculat.
Acolo pe bordură
Te-aşteaptă Ea pe Tine
Bucata de făptură
Si-un om ce nu mai vine.












Femeie visătoare
Colorând un cer
Prea golit de stele
Si prea efemer
Femeie visătoare
c-o inimă absurdă
aruncând-o-n mare
incearcă s-o ascundă.
Nepământeană umbră
Smulsă din Abis
Inmormântează-te-n adâncuri
La margine de vis













Scriu in toate direcţiile
Scriu afon, incert şi fad
Pictur din peniţă toate obiecţiile
Mă-mpiedic de puncte şi cad.
Scriu albastru, aiurit
Cu pornire, cu revanşă, cu nevroză
Scriu că-i inutil să ţip
Când celulele-au intrat in apoptoză.
Scriu de tine şi de lume şi de noi
Scriu de tot ce mă-nconjoară
Cere-ţi versurile inapoi
Semnul de-ntrebare le omoară.
Scriu de toamnă si de vânt
Scriu de ce credeam că sunt
Scriu…
 să las sufletul subţire
Inc-o dată să  respire.